VASILICA E ŞI COLEGA TA DE BIROU

„Şi aşa mă simt eu bine, când văd altul mai prost ca mine!”, zice înţelepciunea populară. Şi bine zice. Doar că, cel mai simplu e să spui de unul de lângă tine că e prost atunci când nici tu n-ai terminat de citit primul raft din bibliotecă şi nici cu vederea nu stai prea bine ca să piveşti limpede-cristal câte scame stau şi pe haina ta de Albă ca Zăpada.

Şi uite aşa, ne trezim fiecare în bula noastră că, de câteva zile, suntem mai deştepţi, mai frumoşi şi mai pricepuţi decât tot Guvernul României la un loc. Şi dăm artistic genele pe spate până aproape ne atingem omoplaţii, cu indignare maximă, că Vasilca a ajuns şefă peste ţara asta peste noapte şi fără să înţeleagă cineva cu IQ-ul peste sută ce o recomandă efectiv pentru onoarea de a avea birou în Palatul Victoria şi drept de a semna acte care ne mută banii din buzunare şi cresc sau scad calitatea vieţii noastre.

Dar, Vasilica n-are nicio vină că aşa au botezat-o părinţii. Şi, în paranteză fie spus, am cunoscut recent o Vasilica pe care, fără emoţii, aş lăsa-o şi să se joace cu finanţele mele şi cu neuronii mei în discuţii contradictorii. Şi Vasilica nu are vină până la capăt nici pentru că nu deţine simţul penibilului să realizeze cât i se întinde plapuma intelectului şi a competenţei profesionale. I s-a permis. Ba chiar, a fost încurajată. Vă sună cunoscut? Hai, sincer, nu seamănă cumva cu a ta colegă semidoctă, dar cu picioarele suficient de lungi încât să nu mai conteze cum i se înşurubează capul de gât? Da, da, aia pe care a promovat-o şeful fără niciun merit profesional şi niciunul din birou n-aţi scos un sunet de protest ca nu cumva să vi se schimbe statutul de bun plătitor de rate la bancă.

Vasilica trăieşte în fiecare dintre birourile noastre. Şi va ajunge atât de sus cât îi permit cei mai educaţi şi mai profesionişti decât ea. Fiecare Vasilică la care închidem ochii când mai urcă o treaptă nu e doar o simplă enervare la serviciu sau o nedreptate de moment. E încă o cărămidă la piedestalul imposturii.
Aşa-i că prostul de care râzi arată şi mai sinistru când stă căţărat pe tăcerile, ezitările şi lipsa ta de implicare?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *