VĂ ROG, NE TREZIM MĂCAR ACUM?

Să iei o hârtie pe şpagă e fapt divers în România. Să ai o afacere care funcţionează fără toate avizele legale e, cumva, obişnuinţă. Să vezi consemnate drame care se produc în locuri abia controlate de autorităţi e parte din existenţa mioritică. Să auzi reprezentanţi ai Instituţiilor Statului cum pasează pisica dintr-o parte în alta e ceva, deja, banal. Ochi închişi şi lipsă de responsabilitate, asta e parte din ADN-ul nostru.
Suntem bolnavi de nepăsare, corupţia ne-a intrat adânc în toate ţesuturile şi aproape că nu mai facem diferenţa între bine şi rău.
Îi bănuim de ce e mai rău pe cei cu care ne intersectăm. Îi înjurăm pe doctori că iau şpagă şi rămânem uimiţi când vedem că munca lor înseamnă zeci de ore de nesomn şi statul faţă în faţă cu moartea. Normalitatea ne năuceşte. Ne-am pierdut simţul raţiunii şi busola într-o lume nebună în care se caţără în vârf doar cei mai dispuşi compromisului.
Totuşi. Putem mai mult. Ne-a mai rămas o fărâmă de umanitate şi dreptul la o viaţă normală. O viaţă în care nu se moare, stupid, la un concert.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *