SCRISOARE CĂTRE ŢARA MEA

Draga mea,

Sper ca măcar de data asta să nu fii naivă, ieftină şi să te trezeşti într-o bună dimineaţă că iar ai fost luată de proastă. Mi-e drag de tine cum te văd acum: cu atitudine, cu fardurile date jos din disperare, iubindu-ţi fraţii şi surorile mai mult ca niciodată, empatică şi consecventă. Da, ştiu că ţi-au mai spus-o şi alţii, dar nu mă pot abţine: eşti atât de frumosă când îţi arăţi furia!
Nu-mi spune acum că nu se poate, că nu vezi varianta cea mai bună, că nu ai de unde alege. Te ştiu de multă vreme şi nu îţi şade bine când stai resemnată. Tu mă surprinzi de fiecare dată şi chiar şi atunci când mă superi ai habar ce să faci, ce să-mi arăţi, ca să mă întorc la tine. Şi chiar nu mă plictiseşti niciodată!
Te ştiu şi mă cunoşti de mai bine de 3 decenii şi chiar nu ne-a fost aşa de rău împreună. Am supravieţuit şi fără şpagă. Da, s-a putut. Da, ne-am mai deschis buzunarul pentru asistente şi infirmiere, dar am făcut-o cu tot dragul pentru că am vrut să le spunem mulţumesc şi să reparăm mojicia celor care le plătesc orele de muncă dură şi sacrificiul cu 2 poli. Mai ţii minte când doamnele de la Taxe şi Impozite ne-au ajutat să răsuflăm printre tipizate după doar un zâmbet şi „Vă rog!”? Şi reclamaţiile în scris la care ni s-a răspuns repede şi cu folos? Da, bine, ţin minte şi umilinţele şi scârba. Da’, hai, fii sinceră: n-or avea şi nemţii faliţii lor? Şi spune tu, sincer, n-au şters oamenii ăia, care te-au făcut să plângi pentru că sunt atât de oameni, toate frustrările şi supărările adunate peste ani? Vrei exemple concrete? O mai ţii minte pe doamna căreia-i căzuse casa la inundaţii şi care ţi-a adus o pâine să mănânci? Nici pe tânărul care înainte de Crăciun a stat cu tine pe trotuar să ai grijă de câinele lovit de maşină pentru că nicio instituţie a statului nu ştia la vremea aia că maidanezii sunt şi treaba lor? Nici asistenta de la Salvare care te-a ţinut de mână până la spital spunându-ţi că o să fie bine? Nici, nici…?
Nu-mi spune că te-ai săturat, că e nedrept să trebuiască să iei scame de pe ăia de s-au căţărat mai sus ca tine ca să poţi să faci un pas în faţă. Ştii bine că n-ai pupat nicio parte moale ca să urci încă o treaptă. Da, bine, n-ai ajuns în vârf, dar nici rău nu-ţi este şi încă mai poţi să visezi, să speri. Nu ţi-a furat, încă, nimeni viitorul. E, încă, povestea ta pe care poţi să o redactezi frumos. Dacă te străduieşti puţin, dacă alegi să gândeşti cu mintea ta şi ţii ochii larg deschişi.
Draga mea, te iubesc atât de mult că n-am putut să plec de lângă tine nici când alternativele erau de trei ori mai apetisante. Am stat lângă tine şi când ne-a fost greu, aşa că măcar acum nu mă lăsa cu buza umflată. Recunoaşte unde ai greşit, leapădă năravurile alea atât de proaste şi hai să o luăm cu alte reguli de la capăt!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *