NECHIBZIUNŢA ŞI LĂCOMIA OCCIDENTALILOR AU ÎNARMAT DAESH

Cel mai recent raport al Amnesty International (8 decembrie 2015) arată cu subiect şi predicat cât de uşor s-au înarmat cei de la Daesh (ISIS), profitând de lăcomia şi nechibziunţa occidentalilor. O parte din armamentul pe care organizaţia teroristă îl foloseşte şi în acest moment provine din România. Ştiţi, ţara care nu prea ştie ce şi cum să facă în cazul în care civilii care fug de conflictele din Orientul Mijlociu se decid că suntem o destinaţie suficient de interesantă. La pagina 32 a raportului e explicat cum armamentul, produs în România, a ajuns pe piaţa neagră după ce oraşul irakian Fallujah a fost luat cu asalt.

Keep reading →

Generalizările care ne îngroapă

„Nu ştiţi voi?! Aţi scris despre asta înainte să aflu eu!”, aruncă Andronic, în scârbă, o replică celor la care se uită ca la nişte slugi pe care le-ar putea împacheta din două telefoane, înainte de cină. El e milionar în euro, ei stau ore în şir în frig, în ploaie, dau sute de telefoane căutând o informaţie validă şi primesc un salariu din care abia supravieţuiesc. El e persoană publică, parte a unui dosar în care se înşiră combinaţii urât mirositoare pe milioane zdravene de euro, ei nu au nume cu rezonanţă, au copii cărora le cumpără cu greu haine noi, dar nu-şi scot la mezat principiile şi conştiinţa.

Keep reading →

UNDE SE DUC EROII CÂND SE DUC

Rosa Parks e un erou. Eroul mişcării pentru drepturile celor de culoare în SUA. Pe 1 Decembrie 1955 a refuzat să cedeze locul în autobuz unui alb, aşa cum cerea cutuma societăţii rasiste în care supravieţuia. N-a fost prima femeie afro-americană care a făcut asta, dar istoria a consemnat-o pe ea şi a transformat-o în simbol. Păi, cum aşa?

Keep reading →

E DESPRE OAMENI ŞI SENZAŢII, NU DESPRE LOCURI

Spectaculoasă. Votată drept una dintre cele mai frumoase din lume. Nu mai există. Egremni, Lefkada.   O plajă pe care am “bifat-o” a fost înghiţită de cutremur.

 

 
IMG_0022Mi-a părut rău. M-aş fi întors acolo. Chiar era frumoasă. Dar…nu. În fapt, nimic din amintirile mele nu era doar despre ea. Era despre oamenii care au bătut cu mine mii de kilometri la Est şi la Vest.

 

IMG_0021

Care au gumit cu mine acolo, care au scris cu mine o poveste, care au iubit, s-au despărţit, au avut proiecte de succes, s-au prăbuşit…

Keep reading →

CUM NE-AM LĂSAT CĂLCAŢI ÎN PICIOARE

Am învăţat în şcoli insalubre, cu toalete infecte, cu bănci care abia se mai ţineau în două cuie şi nu ne-a păsat că în caz de incendiu s-ar putea să nu ne omoare flacăra, ci haosul şi lipsa măsurilor PSI. Am făcut copii şi i-am dus în şcoli care între timp ne zâmbeau cu termopane, dar au rămas la fel de nesigure.

Keep reading →

VOI SUNTEŢI OAMENI SAU PIAZĂ REA?

Şi rând pe rând, la Cotroceni, ies de la consultări. Se aşează în faţa microfonului cu aceleaşi feţe pe care ni le arată de ani buni. Niciun muşchi nu li se mişcă altfel, nicio vorbă nerostită până acum nu le apare în discurs. Sunt tot ei. Lupii care nici măcar nu se sinchisesc să-şi pună blană de oaie.

Keep reading →

ŞI TU CE AI FI FĂCUT?

Trei tineri care n-au împlinit nici 30 de ani, patronii clubului “Colectiv”, sunt deja în puşcărie. Lipsa lor de responsabilitate a omorât oameni. Bun. Dacă aş fi mama, sora unuia dintre cei morţi sau răniţi în infernul din club probabil că la ora asta mi-aş dori să-i strâng de gât cu mâinile goale. Dar, să ridicăm măcar un minut valul de furie şi revoltă de pe ochii noştri şi să judecăm raţional. Să vedem unde e, de fapt, marea problemă. Keep reading →

SCRISOARE CĂTRE ŢARA MEA

Draga mea,

Sper ca măcar de data asta să nu fii naivă, ieftină şi să te trezeşti într-o bună dimineaţă că iar ai fost luată de proastă. Mi-e drag de tine cum te văd acum: cu atitudine, cu fardurile date jos din disperare, iubindu-ţi fraţii şi surorile mai mult ca niciodată, empatică şi consecventă. Da, ştiu că ţi-au mai spus-o şi alţii, dar nu mă pot abţine: eşti atât de frumosă când îţi arăţi furia! Keep reading →