CUM NE-AM LĂSAT CĂLCAŢI ÎN PICIOARE

Am învăţat în şcoli insalubre, cu toalete infecte, cu bănci care abia se mai ţineau în două cuie şi nu ne-a păsat că în caz de incendiu s-ar putea să nu ne omoare flacăra, ci haosul şi lipsa măsurilor PSI. Am făcut copii şi i-am dus în şcoli care între timp ne zâmbeau cu termopane, dar au rămas la fel de nesigure.

La început de an şcolar 2015, doar 7% dintre şcolile din România, aveau avizele de funcţionare. Şi tot n-am zis nimic. Şcoala în care un copil a murit în haznaua din curte a rămas un loc la fel de periculos. Şi tot nu ne-am revoltat. Am dat ochii peste cap, indignaţi, când am aflat de la ministrul demisionar al Educaţiei că: „S-a ajuns aici în timp prin faptul că această autorizare (n.r. de la ISU) nu este nici simplă, nici rapidă şi nici ieftină. Proiectul de autorizare trebuie făcut de către factori atestaţi şi are costuri ce se situează între 10 şi 15.000 de euro, iar durata de realizare este de 6-12 luni, în funcţie de complexitatea fiecărei clădiri, fiecărui amplasament. Există o slabă capacitate cu privire la asigurarea acestor servicii. A existat şi o atenţie insuficientă acordată în ultimii 25 de ani acestui aspect.” Sursa: Agerpres
Ne-am trăit euforia tinereţii în cluburi şi baruri la fel de nesigure ca şi “Colectiv”, facem aproape în fiecare week-end pelerinaj în Centrul Vechi unde cele mai multe dintre localuri sunt în clădiri cu bulină roşie şi nu doar că nu ne-am pus problema siguranţei, dar nici nu ne-am deranjat să trimitem (verbal, în scris) o sesizare, o întrebare autorităţilor competente.
Ne-a fost rău şi am ajuns pe un pat de spital. Am povestit la rude şi prieteni mizerabilele experienţe, dar nu ne-am dus să dăm cu var în saloanele insalubre, n-am făcut donaţii la spitale şi nici n-am “strâns de gât” (a se citi pus presiune prin reclamaţii, sesizări) miniştrii Sănătăţii şi parlamentarii din colegiile noastre.
Am mers cu autobuze unde scaunele sunt mai murdare decât ghenele de gunoi, sunt conduse de şoferi obraznici şi au un orar mai plin de necunoscut ca rezultatele extragerilor Loto. Şi tot n-am aruncat cu plângeri la primării, Regii de Transport.
Ne-au bruscat şi păcălit taximetriştii şi tot nu le-am anunţat şefii.
Am plătit scump servicii proaste şi nu ne-am deranjat să sunăm la ANPC.
Noi, noi am făcut asta. Noi am construit România lui 2015. Dacă avem senzaţia că vina o poartă doar cei care ne-au minţit şi ne-au furat, ne păcălim singuri. Când n-ai pretenţii, eşti servit cu ce-i mai prost.

3 Comments for “CUM NE-AM LĂSAT CĂLCAŢI ÎN PICIOARE”

Dragoș

says:

Unii dintre noi am făcut-o. Poate nu de fiecare dată. Dar am făcut-o. Dar sunt prea puține cazurile. Dar chiar și când am făcut-o, am fost admonestați de alții. Să îți dau un exemplu. Am făcut o sesizare la Brigada de Poliție Rutieră din București cu privire la șoferii de taxi care staționează în intersecții îngreunând astfel traficul, am primit răspuns la aproape o lună (dar l-am primit) și mi s-a spus că s-au făcut verificări și s-a constatat că am avut dreptate iar 17 șoferi de taxi ai fost amendați. Știi cum au sunat unele reacții? “Și? Ești fericit că i-ai luat pâinea unui taximetrist pe ziua aia?”. Cu astfel de reacții din partea celor care suferă din cauza lor, ne merităm soarta…

Dragoș

says:

Azi am mai făcut o reclamație cu privire la modul total neprofesionist al firmei Euroconstruct în “repararea” gropilor din asfalt în Sectorul 3

Ioana Raduca

says:

Dacă atitudinea asta ar fi regula, nu excepţia, strada n-ar mai geme de blocaje, iar comentariile precum cel de mai sus ar fi tot mai puţine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *