GEAMUL SPART DE LA FINANŢE

Cine a plătit măcar o dată o taxă în România sau a intrat într-o instituţie publică pentru a lua o adeverinţă îţi va putea spune, după ce îşi dă ochii peste cap şi pufneşte a resemnare, o poveste despre lipsa logicii, a respectului şi care are musai în prim-plan un funcţionar mai plictisit de viaţă decât ţigara de cafea. Ca un cetăţean respectabil, am adunat şi eu vreo câteva zeci de astfel de istorioare.
Dar, acum nu mai e despre ele.
Drumul de azi de la ANAF mi-a arătat că poate fi altfel. Keep reading →

ROMÂNIA, NUMELE TĂU MIC E GENOCID

Daria e o tipă sexy. Arată bine, se îmbracă de întorci capul după ea, miroase a parfum de nişă şi are un job de unde ne spune poveşti care ne lasă năuci vreo 2 ceasuri. A fost diagnosticată cu cancer acum vreo 7 ani. Eu am cunoscut-o acum 5. Şi n-am bănuit nicio clipă că era victima maladiei letale. Între timp se operase şi începuse tratamentul. În străinătate. La noi, ştia şi ea şi medicul care i-a adus teribila veste, ar fi fost condamnată. La moarte. În România cancerul ucide şi atunci când poate fi tratat. Keep reading →

Alo, România, de ce dai ton de ocupat?

GUEST POST – ALECSANDRA COSTIN

Alo, România, de ce dai ton de ocupat?
Te sunam să-ţi spun că cei aleşi să te reprezinte sunt prinşi cu afacerile lor şi nu au timp de problemele tale. Şi, nici dacă ar avea, nu ar avea habar ce te doare.

Am cunoscut astăzi 20 de dansatori. Două grupe de profesionişti, unii juniori, alţii seniori. Cea mai mică sportivă are zece ani şi dansează de dinainte de a învăţa să meargă. Toţi, sub îndrumarea unei tinere de 28 de ani, Alina Cimpoieru, vor purta cu mândrie tricolorul la Campionatul Mondial de Arte de la Hollywood, din luna iunie.
Alina e fostă dansatoare de performanţă. A fost nevoită să renunţe la competiţii, după ce, la un antrenament, a căzut de pe umerii partenerului şi s-a accidentat la coloană. De atunci poartă brâu şi orice efort îi provoacă dureri groaznice. Recunoaşte că sunt zile în care picioarele nu o ascultă, dar nu se lasă şi dansează alături de elevii ei. În alte zile îi ridică pe umeri, ca să le arate o mişcare. Suferă apoi, dar lor nu le arată asta. Pasiunea bate durerea!
Toţi muncesc mai mult decât vă puteţi imagina. Dimineaţa la şcoală, apoi îşi fac temele şi, imediat ce au terminat pleacă la sala de antrenament şi ajung acasă, de cele mai multe ori, aproape de miezul nopţii.
Ştiu că performanţa cere sacrificii. Îmi povestea astăzi o tânără, pasionată şi de teatru, că noaptea trecută a dormit în sala de spectacole. Era prea târziu ca să mai meargă acasă şi a preferat să se odihnească o oră în plus. Astăzi, la prima oră, a fost la antrenament. Pe faţa ei nu am văzut nici urmă de oboseală. Doar entuziasm.
Este o poveste, care ar trebui să ne facă să-i admirăm, să-i aplaudăm şi să-i ajutăm să-şi îndeplinească visul. Au aflat că s-au calificat la competiţia din Statele Unite ale Americii în luna decembrie şi s-au pus pe treabă. Au la dispoziţie doar un minut ca să impresioneze juriul, aşa că mişcările trebuie perfect sincronizate, iar pentru asta e nevoie de sute de ore de repetiţii. Sunt obişnuiţi să muncească din greu. S-au născut în familii sărace. Părinţii lor fie lucrează pe şantierele din străinătate, fie fac curăţenie în casele bogaţilor. Nu sunt stânjeniţi, sunt chiar mândri. Din puţinul lor, mama şi tata au fost cei care i-au ajutat să ajungă până aici. Iar atunci când ei şi-au epuizat şi ultimul ban, a intervenit Alina. Mi-a povestit astăzi că pe una dintre ele practic o întreţine ea. Tatăl ei este plecat în Franţa. Nu a vrut nici măcar să-i dea procură ca să obţină viza pentru tânără. S-a zbătut şi a obţinut o hotărâre prezidenţială prin care a fost numită tutore. “Cum să nu faci asta pentru ei?”, spune Alina.
E prietena lor, sora lor mai mare, care-i ajută să se dezvolte, care-i va duce în America. De acolo se vor întoarce mândri şi vor continua să muncească, pentru a ajunge tot mai sus. Şi aici, ar trebui să interveniţi voi, aleşii noştrii. Ştiu că de pe fotoliile voastre scumpe România nu se vede aşa, pentru că nu vă uitaţi în jur.
Cei 20 de tineri eroi ar putea să rateze calificarea. Nu au bani să plece în America. În zadar, Alina a alergat de la un minister la altul, de la o primărie la alta. Uşile i s-au închis în nas cand a rostit cuvantul magic “bani”!
Telefoanele au avut ton de ocupat, iar promisiunile nu s-au concretizat.
Alo, e cineva acolo?
Au nevoie de 70 de mii de euro, ca să vă reprezinte pe voi, peste hotarele ţării, dragi autorităţi. Ştiu că vă place doar să vă asumaţi meritele, fară să contribuţi în vreun fel. Poate ar fi timpul să vă schimbaţi obiceiurile. Ei au dreptul să fie ajutaţi de voi.